THE TICKER:

Mediu

Daca as avea 1,25 miliarde de euro…

de Stuart Meikle - Iulie 15, 2013 - 18:26
TEXT SIZE: A | A | A | A

O acuza frecventa care li se aduce celor ce nu sunt de acord cu proiectul minier de la Rosia Montana este ca acestia se opun, de facto, regenerarii economice locale si submineaza cu buna stiinta dezvoltarea economica a Romaniei, deoarece Rosia Montana este un caz exemplar care va arata ca « Romania este deschisa pentru afaceri ». Propozitia din urma ignora insa proprietatea straina existenta de facto asupra, de pilda, sectoarelor bancar, de telecomunicatii, de retail alimentar si distributie a petrolului.

E Romania deschisa spre afaceri?

A spune ca Romania nu este deschisa spre afaceri este comic, mai ales daca esti o multinationala care, in mod crucial, nu are nevoie de controlul nelimitat asupra unor suprafete semnificative de teren. Nu este dificil, daca nu esti o intreprindere mica, sau, ca in cazul Rosia Montana, una care doreste sa exploateze resursele naturale ale Romaniei.

OK, ce facem atunci cu dezvoltarea economica si cu crearea de locuri de munca? M-am intrebat asadar, ce as face daca as avea 1,25 miliarde de euro de investit. Sfidarea ar fi sa creionez cateva idei care sa creeze mai mult de 3000 de locuri de munca pe trei ani, si de 900 de locuri de munca pe 16 ani dupa asta, asa cum propun investitorii de la Rosia Montana Gold Corporation.

Asa cum unii dintre dumneavoastra se vor astepta, ma voi intoarce la agricultura si silvicultura, doua sectoare in care potentialul Romaniei este considerabil. (…) Desi unii vor sustine ca Rosia Montana are potentialul, oricat de indepartat, pentru o catastrofa de mediu de proportii…aceasta nu ara duce asemenea pagube pe ansamblul mediului pe masura celor ale unor activitati agricole sau forestiere. Data fiind despadurirea din ultimii ani, acest comentariu este valabil. In ce priveste agricultura, ea a fost raspunzatoare pentru despadurirea campiilor din Sud, in secolul XIX. Putem adauga la asta eroziunea si saracirea solului, aciditatea si pagubele localizate provocate, de pilda, de incercarile din perioada comunista, de a cultiva orez, ca sa nu mai mentionez puluarea datorata managementului slab al deseurilor agricole si contaminarea cu paraziti animali prin pascutul itinerant si ilegal. Adevarul este departe de a fi roz.

Agricultura sau silvicultura

Departe de a exclude agricultura sau silvicultura din randul investitiilor, vedem ce grija trebuie avuta pentru redezvoltarea acestor industrii. Ele trebuie sa isi minimizeze impactul asupra planetei si sa fie dezvoltate intr-o abordre pe termen lung, sustenabila. (…)

Ce as face asadar, cu 1,25 miliarde de euro ? I-as investi intr-un proiect de regenerare agro-silvicultura-mediu-rurala. Nu m–as focaliza insa pe Transilvnia si pe Carpati (ma bucura faptul ca Alta Sa Regala Printul Charles inceaa sa atraga atentia asupra despaduririor care se petrec acolo), desi mi-ar placea sa vad demarate proiecte pentru mai buna protectie a padurilor din zona, si de replantare a celor care au fost defrisate. In acest caz, alegerea mea ar fi sa ma concentrez pe campiile sudice, unde despadurirea a avut loc in secolul XIX si a fost apoi definivata sub comunism.

Sunt intrebat, uneori, unde sa se investeasca in sectorul agricol din Romania si opinia mea este indeobste ca ar trebui evitate campiile din sudul si sud-estul Romaniei. Da, acolo sunt terenuri agricole vaste, care pot fi exploatate, dar cred ca meritele lor naturale sunt cu mult depasite de constrangerile in ce le priveste. Se vorbeste foarte mult despre nevoia de irigatii, ca mijloc de combatere a frecventei tot mai mari a perioadelor de seceta, dar asta este doar inceputul. Banca Mondiala a finantat lucrari care arata ce parti din sistemele masive de irigare din epoca comunista pot fi reabilitate in mod realist. Este asadar posibil ca o parte din terenuri sa aiba in cele din urma acces la irigatii, dar asta lasa totusi suprafete considerabile de teren care nu pot fi irigate in mod economic.

Irigatii

Chiar daca ar fi posibil de irigat o mare parte din campiile din sudul Romaniei, tot as pune sub semnul intrebarii viabilitatea acestui lucru, atata timp cat recoltele sunt destinate pentru pietele de export de marfuri de valoare scazuta. Atunci cand Romania are un surplus, il exporta, de pilda, spre Cornul Africii, Pakistan si Irak ; nu spre tari cu piete de nivel inalt, deoarece Romania nu poate sa garanteze fie cantitatea, fie calitatea recoltelor de la un an la altul. Managementul si marketingul fermelor locale trebuie sa devina mult mai sofisticat daca este sa se produca recolte irigate si de inalta valoare, care sa fie vandute pe ceea ce ar trebui sa fie pietele-tinta ale Romaniei – in tarile din amontele Dunarii.

(…)

…Nu cred ca in prezent, reabilitarea irigatiilor extensive este raspunsul. Ar trebui sa facem un pas inapoi, si sa ne uitam mai intai la « reabilitarea » climatului din regiune.

(…)

Asadar, proiectul pe care il propun este sa se cartografieze campiile din Sud in termenii a ceea ce poate fi irigat (rational), a ceea ce da un randament inerent scazut, (care ar putea fi scos din circuitul agricol si impadurit), si suprafetele care pot fi plantate strategic, pentru a oferi perdele de vant pentru terenurile irigate, pentru a proteja irigatiile si canalele de drenaj, si sa nu uitam, pentru a proteja satele si caile de comunicatie rutiera de troienele din timpul iernii. (…) Bineinteles, nu as ignora potentialul de producere de produse agricole oferit de noile paduri.

(…)

Pe linga beneficiile asupra mediului pe care le-am sugerat mai inainte, as fi curios sa stiu care ar fi beneficiile globale ale proiectului meu agro-silvic in termenii regenerarii economice si crearii de locuri de munca. Cam cat ar putea sa genereze, sa zicem, 100.000 de hectare de paduri, atat direct, cat si indirect, in perspectiva a mai multor decenii?

Locuri de munca

Locurile de munca create de proiectul meu ar putea fi poate mai potrivite pentru baza de meserii disponibile in Romania rurala. Poate nu sunt la fel de bine platite ca munca in mina, dar regenerarea economica si dezvoltarea comunitara nu inseamna crearea de locuri de munca bine platite pentru doar cativa, ci este vorba de ceva mai putin bine platit, dar accesibil pentru cei multi.(…)

 

Voi enumera acum pe scurt obiectivele pe care le vad pentru un proiect de 1,25 miliarde de euro in agro-silvicultura pe campiile din Sudul Romaniei. Acestea necesita, desigur, o cuantificare mai clara.

• Ameliorarea mediului general si a calitatii aerului in regiune
• Reducerea eroziunii solului si a poluarii cu particule de praf aduse de vant a canalelor de irigatie
• Reducerea stresului asupra cresterii plantelor prin plantarea de perdele anti-vant
• Reducerea troienelor care ingroapa satele si perturbeaza transportul rutier iarna
• Folosirea silviculturii pentru propagare, plantare, mentinere si recoltare
• Crearea a multor locuri de munca adaptate pregatirii profesionale a resurselor umane locale
• Furnizarea de cherestea pentru industrie, combustibil pentru locuinte si biomasa pentru energie
• Productia de produse « extrase din silvicultura » si alte produse alimentare naturale
• Folosirea fondurilor Europene nerambursabile, care sunt prea putin folosite
• Demonstrarea ca un proiect care nu este bazat pe exploatare poate fi o abordare moderna
• Plasarea imaginii Romaniei intr-o lumina pozitiva pe scena internationala.

Alegerea mea ar fi de a crea un vehicul de antrepriza sociala pentru a gestiona acele aspecte ale proiectului care ar functiona cel mai bine in regim de proprietate comunitara. As prefera asta unui management guvernamental al proiectului. Acest vehicul ar facilita de asemenea, folosirea terenurilor arendate, si nu a celor in proprietate, atunci cand proprietarul nu doreste sa renunte la dreptul efectiv de proprietate, accesul la terenuri fiind o problema spinoasa in Romania rurala.
(…)

In mod clar, unul dintre esecurile de pana acum ale Romaniei este de a crea proiecte pentru accesarea fondurilor Europene. Poate ca am creionat mai sus tocmai un astfel de proiect. In cele din urma, as spune smerit ca acest proiect are potentialul de a fi unul dintre proiectele cele mai extensive, si mai important, dintre proiectele de regenerare economica cele mai legate de mediu din Europa. Si unul care ar putea crea miracole pentru imaginea nationala prea adesea invrajbita a Romaniei.

 

Stuart Meikle este expert in managementul agriculturii si in politicile agricole, economist, autor si consilier. Provine dintr-o familie cu vechi traditii in agricultura britanica si a studiat la Universitatea din Londra. Dupa absolvire, a intrat in corpul profesoral al acestei prestigioase institutii, imbinand munca de la catedra cu cercetarea si activitatea de consultanta. .In ultimii 25 de ani, a consiliat guverne, Banca Mondiala si IFC, ONG-uri, universitati si antreprenori privati din Asia de Sud-Est si Centrala, pana in Caucaz, Levant, Europa de Sud-Est si Marea Britanie. A venit pentru prima data in Romania pentru a lucra la un proiect al Comisiei Europene in 1997, si a locuit in Transilvania mai bine de un deceniu, dupa 2002, fiind numit primul Consul Onorific al Marii Britanii in aceasta parte a tarii. In prezent, locuieste impreuna cu familia sa in Republica Irlanda.

 

Traducere: Roxana Dascalu

Pentru articolul integral in limba engleza, accesati: Agri Focus

 

SHARE:
0 Comentarii